Edward Heron-Allen a fost unul dintre pionierii cercetării și popularizării chirologiei. El a scris și publicat mai multe lucrări despre acest subiect, inclusiv cartea sa cea mai cunoscută și influentă, intitulată „The Definitive Study of Palmistry” (Studiul definitiv al chirologiei), care a fost publicată în anul 1889.
Această carte a fost una dintre primele care a prezentat chirologia ca o disciplină științifică și a oferit o metodologie sistematică de interpretare a diferitelor aspecte ale palmelor. Heron-Allen a combinat cunoștințele sale în domeniul chirologiei cu cele din alte domenii, precum astrologia și fiziologia, pentru a crea o abordare holistică și precisă a citirii palmelor.
Studiile și scrierile lui Heron-Allen au contribuit la popularizarea practicii chirologiei în Marea Britanie și în alte părți ale lumii. De asemenea, el a fost unul dintre cei mai importanți promotori ai chirologiei ca instrument de auto-cunoaștere și dezvoltare personală.
Viața și activitatea lui Edward Heron-Allen sunt considerate foarte interesante și diverse, acoperind o varietate largă de domenii și subiecte.
S-a născut la data de 17 decembrie 1861 și a decedat la 28 martie 1943. A studiat dreptul și a practicat avocatura în Londra, însă a renunțat la cariera juridică pentru a se dedica pasiunilor sale: literatura, muzica și cercetarea științifică.
A scris o varietate de lucrări, printre care se numără romane, poezii, eseuri și cărți de muzică. De asemenea, a fost un expert în domeniul violoncelului și a publicat o serie de articole și tratate despre acest instrument muzical.
Un alt interes important al lui Heron-Allen a fost studiul și colecționarea de scoici, ceea ce l-a făcut unul dintre cei mai importanți colecționari și experți în acest domeniu din Marea Britanie. De asemenea, el a publicat o lucrare importantă intitulată „Catalogue of the Collection of Mazatlan Shells” (Catalogul colecției de scoici din Mazatlan).
Heron-Allen a luptat în Primul Război Mondial, jurnalul său de război fiind publicat în cele din urmă în anul 2002. Pe perioada războiului el a făcut parte sin personalul Direcției de Informații Militare MI7b la War Office, unde s-a ocupat în mod specific de propaganda aeriană.
În 1885 a studiat limba turcă cu Garabet Hagopian, reprezentantul armean al consulatului din Londra iar în 1896 a început studiul limbii persane cu Mirza ʿAlinaqi de la Legația Persană. În 1897 a început să o studieze cu Edward Denison Ross, profesor de persană la University College, Londra. A publicat o traducere literară a Rubaiyat-ului lui Omar Khayyam (1898) din cel mai timpuriu manuscris de atunci din Biblioteca Bodleiană, urmată de alte studii ale diferitelor versiuni până în 1908. A publicat, de asemenea, o traducere intitulată Plângerea lui Baba Tahir (1901) dintr-un dialect persan puțin cunoscut, Luri.
A adunat o bibliotecă de 12.000 de cărți, acestea fiind lăsate în dar Muzeului de Istorie Naturală din Londra și sunt acum găzduite într-o cameră specială de la etajul doi al Departamentului de Paleontologie, numită Biblioteca Heron-Allen, în onoarea sa.
Doar câteva titluri din publicațiile lui Heron-Allen:
„The Definitive Study of Palmistry” (1889) – o carte despre chirologie și citirea palmelor;
„Violin-Making: As It Was and Is” (1893) – o lucrare despre arta și tehnica construcției viorilor;
„The Romance of a Shop” (1896) – un roman despre viața unui magazin de bijuterii din Londra;
„The Queen’s Quair or The Six Years’ Tragedy” (1904) – o adaptare în versuri a romanului istoric „The Queen’s Quair” de Maurice Hewlett;
„Mollusca” (1921) – o lucrare despre colecționarea și clasificarea scoicilor.
chirologul 